In intreaga lume, milioane de oameni sunt tratati annual pentru TCC severe; dintre acestia aproximativ un milion mor si un numar similar prezinta sechele neurologice, adesea cu efecte profunde asupra calitatii vietii, ceea ce va afecta atit indivizii cit si cariera lor.Daca tratamentul cu corticosteroizi, pe cit de simplu pe cit de scurt ca durata, produce doar un beneficiu moderat, aceasta poate fii de bun augur.De exemplu, daca steroizii reduc riscul de deces doar cu 2%(adica de la 15% la 13%) si reduce riscul sechelelor neurologice permanente intr-un procent similar, atunci tratamentul a 500 000 pacienti va evita decesul a 10 000 dinte ei si va preveni 10 000 de afectari neurologice permanente. Dar, un astfel de beneficiu nu poate fii demonstrat fara o baza larga de randomizare.Daca, de exemplu, 10 000 de pacienti sunt inclusi in lotul celor tratati co corticosteroizi si alti 10 000in lotul placebo, atunci reducerea mortalitatii de la 15% la 13% trebuie sa fie detectabila- si va fii cu siguranta detectabila.Prin contrast, un trial implicind numai 2000 de pacienti este foarte probabil sa nu poata determina aceasta diferenta. Astfel, toate trialurile randomizate privind efectul orticosteroizilor in TCC au fost mici: cele mai mari au inclus citeva sute de pacienti si chiar prin sumarea acestor studii se obtin aproape 2000 de pacienti (Fig. no.1).Cind toate aceste trialuri sunt combinate, riscul de deces in lotul pacientilor tratati cu corticosteroizi pare sa fie cu 2% mai mic decit in lotul martor, dar la un interval de incredere de 95% mortalitatea creste de la 6% cu inca 2%.(Aceasta reducere a mortalitatii de la 39% la 37% corespunde unei "raport diferential" de 0,91 ,iar pe un interval de incredere de 95% variaza intre 0,74 si 1,12;raportul diferential corespunzator deceselor sau sechelelor neurologice in aceste trialuri este de 0,90 pe un interval de incredere de 95% variind intre 0,72 si 1,11).Deci, rezultatele trialurilor anterioare sunt compatibile cu lipsa beneficiului real, cutoate ca exista unul minor de citeva procente.Insa aceste trialuri sunt prea mici pentru a demonstra sau infirma ambele posibilitati.

Figura nr.1.Mortalitatea globala rezultata din 13 studii randomizate privind administrarea steroizilor in TCC, publicate inainte de 1997.

Beneficiul absolut de 2% in lotul de studiu (steroizi), arata ca a fost prevenit un deces la 50 pacienti tratati; dar aceste rezultate ale trialurilor anterioare sunt, de asemenea statistic comparabile cu cele in care nu se constata nici un beneficiu ( sau chiar cu o eroare mai mare).

Dovezile recente privind beneficiile corticosteroizilor in traumatismul medular acut a readus in atentie posibilul lor rol in traumatismul cerebral.Studiul NASCIS 2 (The second US National Acute Spinal Cord Injury Study) compara efectul administrarii in 14 de ore a metilprednisolonului (MP) vs. placebo la 333 pacienti cu traumatism medular acut. La 6 luni pacientii care au primit steroizi au avut o mai mare imbunatatire a functiei motorii si sensibilitatii tactile si percutorii.Rezultate similare au fost raportate si intr-un trial japonez cu acelasi regim.Trialuri mai recente folosind MP in traumatismul acut medular a indicat o recuperare neurologica mai buna la pacientii care au primit tratament 48 de ore fata de cei ce au primit 24 de ore.

Degenerarea neuronala post- traumatica poate implica peroxidare lipidica, iar la pisici si soareci aceasta poate fiiinhibata de metilprednisolon, doza de 30mg/kgc fiind necesara pt. a obtine un efect maxim.Dozele de steroizi utilizate in trialurile anterioare au fost, insa, mult mai mici, astfel incit, un trial privind utilizarea precoce a MP in doze suficient de mari incit sa inhibe peroxidarea lipidica pot produce efecte mai mari decit cele ilustrate in fig. nr.1.CRASH trial va trebui sa stabileasca:
-efectul dozelor mari de corticosteroizi asupra decesului sau sechelelor neurologice;
-efectul administrarii continuue asupra riscului de infectie si al singerarii gastrointestinale.